Când vedem o mașină de curse galbenă și elegantă care curge pe pistă, este ușor să fii captivat de design, viteză și performanță.

Cu toate acestea, ceea ce trece adesea neobservat este unul dintre cele mai critice aspecte ale designului mașinilor de curse: structura podelei și garda la sol.

Spre deosebire de ceea ce ar putea părea, garda la sol a unei mașini de curse – în special a unui vehicul de curse de înaltă performanță – este mult mai mică decât pare un observator obișnuit.

Garda la sol se referă la distanța dintre partea inferioară a mașinii (șasiu sau sub caroserie) și suprafața drumului. Această măsurătoare joacă un rol vital în determinarea modului în care un vehicul interacționează cu pista.

Pentru mașinile obișnuite, o gardă la sol mai mare este de obicei benefică pentru a face față suprafețelor accidentate, scăderilor de viteză și terenurilor denivelate. Cu toate acestea, în lumea curselor, opusul este valabil. Mașinile de curse sunt proiectate cu garda la sol semnificativ redusă pentru a spori viteza, stabilitatea și performanța.

Când te uiți la o mașină de curse precum emblematica mașină galbenă de Formula 1, poate părea că garda la sol este moderat de mare. Cu toate acestea, aceasta este o iluzie vizuală cauzată de designul său aerodinamic și de înălțimea caroseriei în raport cu anvelopele.

În realitate, mașina se află la doar milimetri deasupra pistei, iar porțiunile vizibile ale caroseriei exagerează adesea distanța percepută față de sol.

De exemplu, unele mașini de curse pot avea garda la sol de până la 25-30 de milimetri (aproximativ un inch). Acest mic decalaj este crucial pentru menținerea performanței aerodinamice optime, evitând în același timp răzuirea fundului pistei.

Există mai multe motive pentru care mașinile de curse, inclusiv cele galbene strălucitoare pe care le vedem pe pistă, sunt proiectate cu o gardă la sol atât de mică:

Eficiență aerodinamică: Mașinile de curse sunt proiectate pentru a tăia aerul cu o rezistență minimă. O garda la sol mai mica reduce cantitatea de aer care curge sub masina, ceea ce reduce rezistenta. O rezistență redusă permite mașinii să atingă viteze mai mari mai eficient.

Partea inferioară a mașinii este adesea proiectată cu difuzoare, care accelerează aerul pe măsură ce trece pe dedesubt, creând un efect de aspirație care trage mașina spre sol. Acest fenomen, cunoscut sub numele de efect de sol, îmbunătățește aderența și stabilitatea.

Forță de presiune crescută: Cu mașina mai aproape de sol, presiunea aerului de deasupra mașinii devine mai mare decât presiunea de sub ea. Această diferență de presiune creează forța aerodinamică, care în esență împinge mașina pe pistă.

Forța de deplasare crește tracțiunea, permițând anvelopelor să se adere mai bine la șosea, mai ales în virajele de mare viteză. Împiedică mașina să se ridice sau să piardă controlul la viraje strânse, asigurând stabilitate maximă chiar și la viteze extreme.

Manevrare îmbunătățită: Un centru de greutate mai scăzut are ca rezultat o manevrare mai bună. Mașinile cu garda la sol mare tind să aibă mai multă rulare a caroseriei la viraje, ceea ce le face mai puțin stabile.

Prin coborârea centrului de greutate al mașinii, mașinile de curse mențin o aderență mai strânsă pe șosea, permițând viraje mai lin și mai rapide.

Turbulența aerului minimizată: O gardă la sol scăzută ajută, de asemenea, la minimizarea turbulențelor sub mașină. Aerul turbulent creează instabilitate și rezistență, ceea ce poate încetini mașina și o poate face mai greu de controlat.

Menținând mașina aproape de pistă, fluxul de aer rămâne mai fluid și mai controlat, rezultând performanțe mai bune.