Scorțișoara, coaja uscată și ramurile arborelui de dafin din familia Lauraceae, este un copac de foioase de mărime medie.

Scoarta este gri-brun cu dungi longitudinale fine.

Frunzele sunt opuse, alungite ovale sau lanceolate, ondulate spre interior, lucioase si verzi pe suprafata superioara, fara par, iar verde pal cu peri scurti galbeni pe suprafata inferioara.

Florile de scorțișoară sunt în formă de con și galbene, în timp ce fructele sunt ovale și fără păr. Perioada de înflorire este din iunie până în august, iar perioada de fructificare este din octombrie până în decembrie.

Scorțișoara preferă un climat cald și umed, cu precipitații abundente. Este o specie de copac semi-umbră, cu puieți tineri care aleg umbra și copaci maturi care necesită multă lumină solară pentru o creștere medie. Se dezvoltă în sol bine drenat, afanat și poros, argilos nisipos. Metodele de reproducere pentru scorțișoară includ propagarea semințelor, propagarea germenilor, stratificarea și propagarea prin tăiere.

Pudra de scorțișoară este pusă pe blat alături de smântână în orice cafenea din Statele Unite, așteptând să o utilizați. Majoritatea occidentalilor adaugă de obicei scorțișoară în băuturi precum ceaiul negru, cafeaua, cacao etc. Pudra de scorțișoară este presărată pe înghețată de vanilie, adăugată la pâinea coaptă brun-aurie și încorporată în prăjituri și prăjituri. Se poate spune că scorțișoara este la fel de importantă ca și zahărul.

Astăzi, scorțișoara este folosită pe scară largă ca condiment alimentar. Cu toate acestea, înainte de Evul Mediu, era o componentă aromatică foarte apreciată folosită prin înmuierea în grăsime sau ulei și încălzirea acestuia pentru a-și elibera parfumul. La începutul secolului al XVI-lea, prețul scorțișoarei era comparabil cu cel al pietrelor prețioase.

Portughezii i-au forțat pe locuitorii din Ceylon să ofere scorțișoară rulată ca taxă, iar tratatul prevedea în mod explicit un tribut anual de 300 de bahars (o măsură învechită), 12 inele de rubin și șase elefanți.

Spaniolii au adus scorțișoara de Ceylon înapoi în lumea occidentală, făcând din scorțișoară un ingredient indispensabil. La acea vreme, transportul era foarte subdezvoltat, bazându-se în principal pe transportul maritim, astfel încât prețul condimentelor transportate în Occident era extrem de ridicat. Costul scorțișoarei a ajuns chiar într-un punct în care nu a putut fi schimbată cu o greutate echivalentă de aur.

În zilele noastre, scorțișoara se găsește și în arome și parfumuri, adesea în arome orientale. Natura caldă și condimentată a scorțișoarei o face potrivită pentru anotimpurile reci de iarnă, oferind o senzație de căldură.

Rareori o scorțișoară asemănătoare cu condimentele se potrivește perfect în deserturi, băuturi și feluri de mâncare fără să se simtă deplasată, fiecare având caracteristici unice.

Scorțișoara și cafeaua se potrivesc perfect. Mai multe studii sugerează că cafeaua pare să aibă un efect protector împotriva anumitor boli hepatice, reducând riscul de cancer la ficat cu 40% și de ciroză cu până la 80%. Cu toate acestea, adăugarea de ceva la cafea poate oferi și mai multe beneficii. Răspunsul este scorțișoară.

Scorțișoara este bogată în magneziu, fier, calciu, fibre, vitaminele B1 și C. În plus, are proprietăți expectorante și este foarte eficientă în tratarea bolilor respiratorii. Conținutul său de antioxidanți ajută la combaterea degenerării celulare și a impactului radicalilor liberi. Îmbunătățește eficient sănătatea cardiovasculară și previne acumularea de grăsime în artere.

De asemenea, are proprietăți antiinflamatorii, reducând și ameliorând durerea. Proprietățile sale relaxante și liniștitoare sunt atribuite aromei sale, așa că pe lângă îngrijirea corpului tău, poate aduce și fericire în mintea ta.