Lichidul de transmisie joacă un rol esențial în operarea sistemului de transmisie al unui vehicul, servind ca lubrifiant și facilitând transferul de putere, răcirea angrenajului, prevenirea ruginii și curățarea.

Spre deosebire de uleiul de motor, fluidul de transmisie prezintă o fluiditate mai mare, asemănător cu textura apei. Consistența sa subțire permite un flux eficient în toate componentele transmisiei.

Înțelegerea funcțiilor multiple ale fluidului de transmisie este esențială pentru a asigura longevitatea și performanța optimă a transmisiei. Iată rolurile și efectele cheie ale fluidului de transmisie:

Disiparea căldurii: Pe măsură ce angrenajele interacționează și apare frecare în timpul funcționării, se generează căldură semnificativă. Lichidul de transmisie acționează ca un lichid de răcire, disipând eficient căldura și menținând temperatura transmisiei într-un interval acceptabil.

Acest lucru previne supraîncălzirea, ceea ce duce la uzura prematură și deteriorarea componentelor transmisiei.

Lubrifiere: Lichidul de transmisie este un lubrifiant, reducând frecarea dintre angrenaje și alte părți în mișcare din cadrul transmisiei. Lichidul de transmisie minimizează uzura componentelor, asigurând cuplarea și funcționarea lină a treptelor de viteză, prelungind astfel durata de viață a transmisiei.

Curățare: În timp, în transmisie se pot acumula contaminanți precum murdăria, resturile și particulele de metal. Lichidul de transmisie ajută la menținerea curată a sistemului de transmisie prin suspendarea și dispersarea acestor contaminanți. Acest lucru îi împiedică să provoace deteriorarea ochiurilor de viteză și a altor componente critice, păstrând astfel integritatea generală a transmisiei.

Neglijarea schimbării regulate a lichidului de transmisie poate dăuna sistemului de transmisie. În timp, nivelul pH-ului fluidului de transmisie se poate schimba, ducând la coroziunea angrenajelor transmisiei.

Utilizarea prelungită fără înlocuirea fluidului poate determina creșterea vâscozității fluidului, împiedicând capacitatea acestuia de a lubrifia eficient componentele transmisiei. Acest lucru poate duce la probleme precum supraîncălzirea treptei de viteză, uzura anormală a plăcilor de ambreiaj și performanța compromisă la schimbarea vitezelor.

Simptomele obișnuite ale fluidului de transmisie deteriorat includ bâlbâială crescută a treptelor de viteză, intervale mai lungi de schimbare a treptelor, accelerație lentă de la oprire și vibrații în maneta schimbătorului de viteze.

Este demn de remarcat faptul că diferite modele de vehicule pot necesita anumite tipuri de lichid de transmisie adaptate specificațiilor lor tehnice unice. Factori precum cuplul, greutatea, viteza și structura transmisiei influențează alegerea fluidului de transmisie.

Drept urmare, producătorii recomandă adesea utilizarea formulărilor brevetate de fluid de transmisie pentru a asigura performanță și compatibilitate optime.

Intervalele recomandate pentru schimbarea lichidului de transmisie variază în funcție de tipul de transmisie. Pentru transmisiile automate (AT), înlocuirea lichidului la fiecare 120.000 de kilometri în condiții obișnuite de condus sau la fiecare 60.000 de kilometri pentru condiții de condus grele este de obicei recomandabilă.

Transmisiile manuale, pe de altă parte, necesită în general schimbări de lichid la fiecare 60.000 de kilometri în condiții normale de condus. Transmisiile cu variație continuă (CVT) pot avea intervale mai lungi de schimbare a lichidului, de obicei aproximativ la fiecare 100.000 de kilometri.

Lichidul de transmisie joacă un rol esențial în menținerea sănătății și funcționalității sistemului de transmisie al unui vehicul.

Schimbările regulate de lichid, respectarea recomandărilor producătorului și formulările adecvate de fluide sunt esențiale pentru păstrarea longevității transmisiei și pentru asigurarea unei performanțe fluide și fiabile pe drum.

Fluidele moderne de transmisie încorporează adesea aditivi conceputi pentru a spori performanța și durabilitatea.

Acești aditivi pot include agenți anti-spumă, aditivi anti-uzură și modificatori de frecare, optimizând și mai mult capacitatea fluidului de a proteja componentele transmisiei în diferite condiții de funcționare.